- convíngere
- s. f., g.-d. art. convíngerii; pl. convíngeri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
convíngere
Look at other dictionaries:
convingere — CONVÍNGERE, convingeri, s.f. Acţiunea de a (se) convinge; convicţiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ♢ loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă … Dicționar Român
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
siguranţă — SIGURÁNŢĂ, (3) siguranţe, s.f. 1. Lipsă de primejdie; sentiment de linişte şi încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se şti la adăpost de orice pericol; securitate. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată;… … Dicționar Român
convicţiune — CONVICŢIÚNE, convicţiuni, s.f. (livr.) Convingere. [pr.: ţi u – var.: convícţie s.f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 CONVICŢIÚNE s … Dicționar Român
principiu — PRINCÍPIU, principii, s.n. 1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ♢ loc. adv. În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) … Dicționar Român
sentiment — SENTIMÉNT, sentimente, s.n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului faţă de realitate; simţământ. ♦ Afecţiune. 2. Facultatea de a simţi, de a cunoaşte, de a aprecia ceva; conştiinţă. ♦ Credinţă, impresie intimă; convingere … Dicționar Român
certitudine — CERTITÚDINE, certitudini, s.f. Siguranţă, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, inis. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 Certitudine ≠ dubiu, incertitudine Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
converti — CONVERTÍ, convertesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A adera sau a determina pe cineva să adere la o anumită convingere (religioasă) 2. tranz. A schimba bancnota în aur sau devize. – Din fr. convertir, lat. convertere. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
idee — IDÉE, idei, s.f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoaşterii logice; noţiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepţie, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ♢ expr. A… … Dicționar Român
orientare — ORIENTÁRE, orientări, s.f. Acţiunea de a (se) orienta şi rezultatul ei; p. ext. direcţie, sens. ♦ fig. Tendinţă, înclinare; convingere, concepţie. [pr.: ri en ] – v. orienta. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ORIENTÁRE s. 1. v.… … Dicționar Român
